Oscar 90

Nici nu stiu de unde sa incep. Aceeasi plictiseala ca in fiecare an, dar de la care nu ma pot abtine. 🙂 Totusi, daca le vad iar pe toate imbracate in negru si cu cocarde-n piept, o sa ma simt mai dezgustata decat altadata. Ce e prea mult e mai mult decat prea mult, trece in foarte putin batand din palme. Am inteles toti, v-am compatimit, am fost alaturi de voi, am scris, am plans si am tras concluziile care se cereau. Si voi. Deci gata, e destul. Sper.

Wow, a 90-a editie, sigur vor face ceva mare de tot. Pacat ca nominalizarile de anul asta sunt sub medie..sau mi se pare doar mie? Deci:

Cel mai bun film..

..va fi The Shape of Water sau Three Billboards sau Dunkirk, poate The Post. Nu ar fi exclus sa fim surprinsi, cine stie. N-ar fi prima data, vezi (Moonlight):P

Mie mi-au placut 1,2,3. Three Billboards, 4. Dunkirk, 5. The Shape of Water.

1. Three Billboards Outside Ebbing, Missouri e de departe cel mai bun film pe care l-au ales anul asta. E cam ca in viata. Ai o problema naibii, vrei sau astepti sa se faca lumina si aia care detin posibilitatea isi cauta scuze. Scuza cu cancerul pare desigur, mai mult decat acceptabila, da’ sa fiu in locul acelei mame, nici mie nu mi-ar pasa. Intre durere, neacceptarea propriei neputinte si vinovatii, furie, dorinta de incheiere si nevoia de solutii, poti sa iei decizii nu mereu juste, nu prea acceptabile uneori, nu chiar necesare in final. Dar cine spune ca trebuie sa fii lucid cand ai de facut fata la asa ceva???

Ca in viata este si pozitia personajului colectiv, a comunitatii si tot ce degenereaza apoi. Cei care au vazut filmul – eu sigur – se asteptau sa vada acest tip de reactie, gen..pagubitul e de vina. 😀 M-a exasperat si amuzat la maxim, da- tocmai asa totul pare si mai pe bune. Cu cine tii, de partea cui esti intr-o situatie?
Foarte fin si atent subliniat, pe un subiect vechi de cand lumea, cu atat mai proaspat asezat in culoarea si locul acestui film..

Inca o tema de semnalat, ura si rezbunarea aduc dupa sine mai multa ura, mai multa reactie disproportionat opusa, undele se pot propaga asa la nesfarsit daca nu gasesti o bresa, o portita sa rupi cercul, sa mergi mai departe, sa ierti si sa uiti. Fiecare parte poate si face ce crede ca ar trebui facut, fara gandul
firesc la consecinte, reactii de moment par indreptatite, bine orientate si ca isi ca ating tinta. De fapt, iti pare destul intr-un moment,
cand accentele tragice par a cadea in hilar..de fapt, intreg filmul pare un amestec maiestru intre tragici si comic, impletit pana nu mai stii cand sa plangi sau sa razi..

Mari plusuri: regia, culoarea locala – tot ce inseamna asta, de la locuri la oameni, Frances, Woody, Sam, muzica, legaturile intre personaje – care desi par dusmani intr-o imprejurare, empatizeaza, au sentimente unii pentru altii, se inteleg cumva, dincolo de limita intelegerii, scrisorile sefului politiei, atmosfera tulburatoare, satira, cinismul fin, totul. Minusuri, ar putea sa para lung si plictisitor amatorilor de mai multa actiune. Stiu sigur ca pe mine nu m-a plictisit nici un minut.

2. Dunkirk mi-a placut la nebunie, mi s-a parut o poezie a razboiului, frumos prin tot, imagine, actiune, slabiciuni umane bine subliniate, muzica, regie (oare am mai spus ca sunt cel mai mare si mai mare fan Christopher Nolan???), actori..Brannagh, Tom Hardy, Mark Rylance – geniali, dar in locuri secundare, cei tineri – neasteptat de buni. Toata lumea a vorbit despre cum si-a anulat
posibilitatea de a castiga la cele mai importante personaje, pentru ca a ales necunoscuti pentru rolurile principale..dar asta pare si mai bine asezata in peisajul general..de a nu rapi razboiului importanta si rolul principal in pelicula. Stilul lui Nolan de a te apropia pana la a te cufunda in actiune, te loveste in plex dupa ce la inceput parea ca te prinde cascatul pana in digul care leaga planurile si personajele. Esti alaturi de cei care par ca pica din lac in..lac si parca nu au nicicum sansa sa scape, nu multi dintre ei, desigur nu toti, imaginea disperarii colective care pare ca umple ecranul, nelasand prim-plan nici unei figuri, pentru a ridica la puteri nebanuite oroarea, dezumanizarea si umilinta razboiului. Apasarea care te prinde undeva pe la inceput, nu te lasa nici macar cand totul pare sa se dezlege, atat de bine e pusa in fata si mintea privitorului, muzica (Hans Zimmer, again!!!) parca e o bataie de tun sau de inima, obsesiva, deranjanta si tensiona(n)ta, personajul colectiv care pare trecut prin toate formele de frica-groaza, curaj-lasitate, egoism-loialitate, durere-izbavire pe care le poate cunoaste cineva. O fi avand cliseele lui..revin si spun iar, ca intotdeauna, ca e imposibil sa nu vezi in orice chestii care s-au mai spus sau facut, dar ce s-a facut aici e bun cat sa merite un premiu. Poate ca il va si obtine, avand in vedere inclinatia de a se scoate in evidenta peliculele de gen.

Deznodamantul, dezlegarea..scaparea m-au emotionat pana la lacrimi.
Solidaritatea, eroismul oamenilor simpli, care se duc dupa semenii lor, cu orice pret, mi-a parut o emotie care inalta si misca, dincolo de orice clisee..

3. The Shape of Water mi-a placut, nu atat cat ma asteptam. Iar eu sunt cu adevarat un consumator de fantasy sau cum naiba le-or mai numi acum. E de basm sa alaturi doua creaturi din lumi diferite, chiar daca ai anuntat pe undeva ca nu sunt atat de straine, chiar daca pare ca ii nasti defecti pentru lumea din care fac parte ca tocmai sa subliniezi – daca mai era nevoie, de la inceput acest aspect. Sau poate tocmai ca sunt diferiti pot intelege mai departe decat cei pe care ii numim (gresit?) normali?
E la granita la care unii il vor gusta pana la sange, iar altii il vor numi usor de neinteles sau porcarie..e del Toro pana in panzele albe, e bine ancorat in
culoarea vremeurilor in care e situat, plin de ingaduinta si iubire dincolo de intelegere, carora le este opusa ura, lipsa de toleranta si ingustimea ridicate la rand de datorie. E o poezie de alta natura, veche si emotionanta, ciudata, romantica, bine pusa pe muzica, visatoare, un basm modern in stilul bine cunoscut al regizorului.
M-a deceptionat intr-o mica masura happy-end-ul, previzibil, anuntat cumva de la inceput..acesta fiind unul din marile minusuri. Dar este doar parerea mea. Filmul e bun, putea fi mai mult, n-o sa stim. Sa vedem cat va lua, din cele multe premii la care pare ca are acces.

Call Me by Your Name este cred, singurul film de dragoste nominaliza anul asta. Chiar frumos prin culoare, spatiu, sentimente si jocul actorului principal, Timothee. M-au fascinat peisajele, lumina-penumbra, chimia personajelor, dulcea durere a iubirii, senzatia ca totul este curat si unic, inefabil, patrunzator si lipsit de speranta.. E pacat ca va avea parte de tot felul de prejudecati, de cinisme si va fi privit de multa lume ca un film despre iubirea dintre doi gay..pentru ca nu simti asta in nici un fel, daca ai sufletul deschis si vezi mai departe. E despre iubirea dintre doi oameni. Frumos realizat, poate ca are sanse la scenariu adaptat.

Get Out nu mi-a placut. Chiar am crezut intr-un modern Ghici cine vine la cina? care a trecut destul de repede intr-un thriller-horror-suspans sau cum naiba s-o numi o salata facuta din toate astea la un loc. O, sigur ca din orice pare ca iese opera de arta, depinde sub privirea cui cade, da- per total, mi s-a parut lipsit de aprofundare, substanta, in favoarea unei interpretari moderne a filmelor cu zombi. O fi fost fascinant, o fi fost plin de suspans, o fi adus ceva nou..o fi bun si n-am fost eu pe faza? Poate. Cu toate temele rasiale puse in miscare si unor bine inchegate motaj&imagine, nu mi se pare ca isi regaseste locul unde a fost pus. Poate doar de dragul diversitatii.

Nu mi-a placut nici Lady Bird. E la limita de a fi privit ca un film cu/despre adolescenti si atat, cu toate micile lui inovatii si putinele momente in care pare ca iese din tipare. E, desigur, despre relatii dificile intre adolescenti si parinti, despre cautare de sine, despre revolta, suficientza-inocentza-perversitate, libertate dorita/ne-necesara, profunzime cautata/superficialitate obtinuta. Pacat de Saoirse, la distanta ani-lumina de Brooklyn. Nominalizarea la cel mai bun film? O gluma.

Phantom Thread e bun prin personajul principal, prin relatia dintre cele doua figuri centrale si poate, prin felul minimalist in care este inchegat, fara risipa de tablouri si efecte, doar prin jocul actorilor, prin muzica si prin absenta unor gesturi mari, definitive si definitorii. E destul de curat-curgator, are ceva din atmosfera clasica, romantica, eleganta si bogata a filmelor englezesti. Este o manifestare egomaniaca, compulsiva, frustrata si rece, incapabila de iubire si daruire a geniului
in raport cu toti cei care il inconjoara, indiferent de/la relatia cu ei. Este, cumva, ca si Darkest Hour filmul unui personaj, chiar daca cele de pe langa nu joaca de lepadat. Nu e plictisitor, dar nici nu atrage in mod deosebit, povestea parand cumva distanta, rece, fara finalitate, fara sorti de implinire. Bun, fara sa fie extraordinar, nu cred ca e la locul potrivit pentru cel mai bun film..dar in peisajul in care nu stii la ce sa te astepti si nici nu sunt mari nume sau
perspective..mai stii? 🙂

Darkest Hour e bun tot si aproape numai prin personajul principal. Dupa mine, Gary Oldman ar trebui sa plece acasa cu statueta aia indelung disputata..e killer in rolul lui Churchill, extrem de real si dement de bine dus la sfarsit. E fascinat prin realism, duritate, cinism, imperfectiune, inflexibilitate, dar si versatilitate in jocul politic, forta, talent oratoric, umor inteligent, rafinament. E un amestec atragator si raspingator in acelasi timp, complex si complet. N-ar trebui sa rateze pentru rol principal, nu prea are rival..

PS: Cel mai bun actor: Gary Oldman sau Daniel Day-Lewis. N-am vazut filmul lui Denzel. Poate Chalamet, de dragul..a nimic???

PS2: Cea mai buna in rol principal: Frances McDormand. De departe, doar ea pare alegerea fireasca. De dragul diversitatii (ca sa nu zic tot a nimic) Saoirse sau Sally Hawkins, a doua mai buna cu mult decat prima, la aceasta categorie si anu- asta.

PS3: Secundar masculin, mi-a placut la nebunie Sam Rockwell. Si Woody. Si Willem, si Richard Jenkins. Si Plummer, cum sa nu??? 😀 Dupa umila mea parere, asta e cea mai tare categorie de anul asta, nu stiu daca se vede de departe cine iese. Sau nu vreau io sa vad. As da la fiecare cate un Oscar, pe bune..

PS4: Cea mai buna actrita in rol secundar poate fi Allison Jenney, Lesley Manville sau Laurie Metcalf. Si Mary J. a fost faina in Mudbound. Tin cu Allison, clar.

PS5: Regie? NOLAN. Nu pentru azi, nu neaparat pentru asta, in general, pentru TOT, oricand. Pliiiiiiz. Fac orice, tot anu- asta ma uit doar la western, autobiografice, comedii proaste si filme despre sport, fifty shades, adica tot ce detest mai mult in cinematografie. Fac orice, serios. Se poate?

PS6: In rest, puteti sa dati tot ce vreti cui vreti. Abia astept sa vad cum mi-am luat-o si anul asta, sa ma enervati cu ipocrizia voastra, sa-mi inselati asteptarile si sa ma faceti sa nu ma mai uit la filme pret de vreo..doo zile incheiate! Let’s do that one more time, Academy. Can’t wait!!!

Anunțuri

Bulinuta expirata

Te iubesc cu jumatate de ochi pe tine, cel de langa mine si cu jumatate cand pleci lumii inapoi, dupa ce am inchinat umbra si cantec. N-a trecut nimic in nestiinta, fara ca sa nu aflam ce s-a legat in flori..e toamna si rodul lor ne striga sa nu lasam inapoi ce ne-a simtit. E toamna si imi vine sa ma opresc un veac, sa mai raman, sa nu plec in cioburi, sa nu ma desfac in nori, sa nu ud pamantul cu urmele pasilor mei, sa inghit vinul transei viilor pe care le-am calcat mai devreme cu o primavara. Vreau..si-as vrea sa ma transform in eu.
Te iubesc cu jumatate de suflet pe mine, cea care a plecat lumii si nu s-a mai intors..si cu jumatate pe ea, o clipa-azi ce a fost ieri..

The Night

E chiar noaptea aia in care nu dorm sigur. Nu numai eu, probabil multi impatimiti. Poate ca s-a mai dus din semnificatia acestor premii, s-a comercializat, s-a banalizat, s-a rasturnat punctul de greutate al valorii, tot e interesant de vazut, ca fenomen, eveniment, stare.

Ziceam ca revin sa zic-ca cine si cum merita, din punctul meu de vedere, da- n-a fost timp si nici chef. In al en-spelea ceas, trebuie, pentru ca in cateva ore o sa stim cine, deci n-avem ce previziuni sa ma mai facem, decat meteo, decat. 😛

Pentru cel mai bun actor in rol principal, mi-am schimbat favoritul de doo ori, de la DiCaprio (d’oooh!!!!) la nenominalizatul Tom Hanks, favoritul meu ever, la Eddie Redmayne, favoritul meu de niciodata, pana la Bryan Cranston, dupa ce am vazut Trumbo. Acuma, sincer, nu stiu daca merita DiCaprio, dar o sa castige sigur, asa zic. S-au facut atatea discutii, ca nu cred ca n-o sa-i mearga. Am putea fi surprinsi cu Eddie, caruia ii recunosc talentul si munca, desi nu-mi place deloc..nu-mi place si gata, gasesc ca e prea mult, excesiv, depasind gretos limitele in cam tot ce face. Sorry, revin sa NU ma scuz ca-comit o crima culturala, dar fiecare cu ale lui. N-o sa-l inghit niciodata, cum nu am reusit nici pentru Stephen Hawking.

Deci, naspa e ca parca nici nu ai ce sa alegi. Leo pentru notorietate, ca rolul nu da pe dinafara, Eddie ca-controversa, Fassbender..pentru ce??? ( 😀 ), Matt Damon – chiar nu e cazul..Cranston, nici atat, nu il omoara filmul si facea mult mai mult in Breaking Bad. Sa fie Leo, deci, desi sincer nu prea am vreun favorit, nu am de ce.

Pentru rol principal feminin, iar parca nu ai ce sa alegi. Ma tot gandesc si parca ma luminez pe moment ce trece, ca anu- asta nu am niciun favorit din start si fara dubii, tot oscilez intre ei, ma gandesc..da- nu ca imi plac prea mult ci pentru ca imi plac prea putin spre deloc. Nu gasesc nimica sa ma dea pe spate, sa ma innebuneasca, sa nu ma lase sa dorm, sa raman cu pumnii stransi pana se anunta castigatorul. Mi-e indiferent cumva si tocmai asta ma enerveaza la culme. 😦

Ca sa pastram tonul, nu mi-a placut J.Law, nici Cate, desi poate ca ea o sa castige, mi-a placut Brie, da- nu pot sa nu vad lipsa de valoare reala a filmului ei, mi-a placut si Saoirse, desi parca tot nu e destul, cu toata atmosfera si culoarea locului si timpului, cu delicatetea si tusa fina a personajului. N-am vazut-o pe Rampling, da- nu cred ca are sanse, nicicum. Cred ca ne asteptam mereu la mai mult si nu suntem pregatiti pentru mai putin. Spun si aici ca a ajuns o moda J. Law, asa cum e si Eddie, rolul din Joy n-are nicio treaba cu vreun premiu, nici pe departe, nici vorba, nici macar pentru ca e ea frumoasa si cea mai si cea mai. Chiar nu e, macar pentru filmul asta. Sper ca Brie si stiu ca Blanchet, desi as putea fi surprinsa cu Saoirse? Habar n-am si revin, nicio varianta nu m-ar deranja sau enerva. Mi-e naspa zau, sa nu-mi pese. :)))

Pentru rol secundar, as zice inainte, generic, ca mi-a placut personajul colectiv din Soptlight, jurnalistul, am mai zis asta..din pacate nu se premiaza.. 🙂

La rol secundar masculin, ma astept la Mark Rylance, eu si multa lume si nu degeaba, e genial in Bridge of Spies. Da- nu ma pot impiedica sa nu tin cu Stallone, din motive sentimentale si pentru ca mi-a placut Creed si el in Creed.
Mi-a placut la nebunie si Tom Hardy, cui naiba nu-i place??..repet, parca l-am vazut in toate filmele care s-au facut in 2015 si nu fu rau in niciunul. Imi place de el cumva dincolo de film, e fain de privit, auzit, savurat si zau ca nu are legatura cu prezenta lui fizica ( da, cum sa nu ;)) ). Mi-a placut si Mark Ruffalo, face parte din personajul colectiv despre care ziceam mai devreme, este unul dintre personajele principale din acest maaare secundar. 😉 Christian Bale imi place mereu, da- nu pot sa ma sexprim, The Big Short a fost imposibil de privit si inteles pentru mine.

Deci, Mark Rylance??

La fete, eu zic Kate Winslet, dar e la moda Alicia Vikander, care n-a fost deloc rea in Danish Girl..si multumesc lu- Dumnezeu ca n-a fost, ca nu aveam ce sa vad in filmul ala. Care chiar mi-a placut si nu m-a scandalizat din motive aparent evidente, ci repet, pentru ca Eddie, mult prea mult, excesiv, gretos de..Eddie. Buna a fost si Jennifer in filmul lui Tarantino, probabil ca ea ar trebui sa castige, daca ar fi sa ne luam dupa greutatea (psihica) a personajului. Rachel McAdams se pierde in personajul colectiv din Soptlight, parerea mea. Deci, Kate sau Jennifer. Sau Alicia??? 🙂

Daca vorbim despre regie, eu vad o competitie intre genialitatea evidenta care nu exceleaza in situatia data, si ma refer da, la Inarritu, care poate si stie mai mult, dar ar putea sa castige, facand istorie, chiar si pentru asta. E de asteptat, bicoz notorietate, dar nu avem de unde sti.. Favoritul meu e Tom McCarthy, Spotlight mi-a parut cel mai bun film de anul asta, mie stiu ca mi-a placut cel mai mult. Nu pare departe nici Adam McKay pentru The Big Short, filmul are valente si e bine vazut. Si n-am nimic nici impotriva lui George Miller, Mad Max e genial realizat si sper sa aiba sanse macar la cele tehnice, daca la astea mari e departe.

Premiile tehnice nu ma intereseaza in mod special, revin spunand ca ar merita Mad Max cateva, Brooklyn unele, Star Wars altele, poate si Hateful Eight, imi place coloana sonora de la Star Wars si melodia lui Sam Smith din Spectre. In rest..ne apropiem si cred ca tre- sa ma opresc pentru ca dupa aia o sa para ca ma insip din ce se intampla deja. Yeah, right. :)))

***

„Atunci cand cuvintele pleaca, incepe muzica.”
Heinrich Heine

Doza zilnica de ganduri

Daca aveti senzatia, fie macar pentru o clipa, ca presa se situeaza de partea adevarului, dreptatii, compasiunii, batranilor nefericiti, copiilor defavorizati, parintilor deznadajduiti sau a altor categorii cu probleme, a oricaruia dintre noi in general, va aflati intr-o grava eroare si va compatimesc din tot sufletul. Presa este doar de partea presei, a audientei, a banilor, mereu, de fiecare data, intotdeauna. Deci, de partea banilor. Daca ati implinit cativa neuroni, aveti grija la ce/cine va uitati si ce credeti, pana nu suntem pierduti de tot, ca oricum suntem deja pierduti de tot.. 😦

Bulinuta transparenta

Ce ma enerveaza oamenii care au o agenda ascunsa. De cele mai multe ori, daca ar spune ce le e necesar, ar fi ajutati fara urma de sovaiala. Si-atunci de unde nevoia sau prostia sa faca totul in taina? Sa insele, sa lucreze pe la spate, sa minta sau sa taca???

Bulinuta R

„Ziceai ca stii cum gandim? Atunci stii ce o sa-ti fac. […] O sa-ti fac sapte miliarde de taieturi, cate una pentru fiecare dintre noi.

Acesta este costul. Acesta este pretul. Pregateste-te, pentru ca atunci cand zdrobesti umanitatea din oameni, ramai doar cu oameni fara strop de umanitate.

Cu alte cuvinte, primesti ceea ce meriti, nenorocitule.„

Cassie Sullivan, The 5th Wave